Muzafer Sherif (1906 – 1988) a fost unul dintre fondatorii psihologiei sociale, a publicat peste 24 de carti si 60 de articole. Cele mai multe dintre cercetarile sale au fost realizate impreuna cu sotia sa, Carolyn, psiholog (1922 – 1982).
Te-ai intrebat vreodata, cand erai copil si te duceai in tabara de vara, daca scopul acelei organizari era unul ascuns, adica sfatuitorii taberei ar fi putut fi cercetatori adevarati care iti studiaza comportamentul ?
Muzafer Sherif a initiat in 1954 un experiment pentru care a convocat 22 de baieti cu varsta de 11 ani, pe care i-a luat intr-o tabara de vara in Robber’s Cave (Pestera hotilor) State Park, Oklahoma, cei mici stiind ca sunt subiectii unui experiment, bineinteles cu alta tema.
Inainte de excursie, baietii au fost impartiti aleator in doua grupuri. Aceste doua loturi de subiecti au stat la baza studiului lui Sherif asupra modului in care prejudiciul si conflictul se dezvolta intre doua grupuri de oameni.
Robber’s Cave
1. FAZA SOCIALIZARII
Prima faza urmarea realizarea relatiilor in interiorul unui grup.
Cand au sosit baietii au fost cazati in cabine separate si, in prima saptamana, nu stiau de existenta celuilalt grup. In acest timp, au desfasurat activitati ca inotul, plimbarile, cu ocazia carora au creat legaturi de prietenie. Ambele grupuri si-au ales un nume pe care si l-au imprimat pe tricouri si steaguri: un grup se numea „Vulturii” si celalalt „Galagiosii”.
2. FAZA DIVERGENTELOR
Odata stabilite cele doua grupuri, experimentul a trecut la a doua faza, numita faza divergentelor, cand grupurile au aflat fiecare de existenta celuilalt si au fost antrenate intr-o serie de competitii. Cand semnele conflictului dintre grupuri a aparut sub forma abuzului verbal, se adresau unii altora cu numele grupului, isi cantau melodii peiorative si chiar au refuzat sa manance impreuna.
Ostilitatea dintre grupuri a ajuns pana la punctul in care echipa de experimentatori a concluzionat ca activitatile de producere a divergentelor nu ar putea continua intr-o atmosfera de siguranta.
Astfel s-a incheiat faza a doua si s-a trecut la faza a treia, anume faza integrarii (reducerea divergentelor).
3. FAZA INTEGRARII
Intrebarea pe care si-o adresau experimentatorii era daca ar putea reusi sa faca cele doua grupuri sa se imbratiseze si sa se impace. Astfel, au incercat unele activitati prin care cele doua grupuri au fost aduse impreuna pentru a viziona un film si a se juca cu artificii. Dar nu a mers ! Apoi au incercat o noua apropiere: au dus cele doua grupuri intr-o noua locatie si le-au dat o serie de probleme sa rezolve.
foarte interesant. Ce bine că nu am fost..
ApreciazăApreciază
Interesant, nu stiam de aceste lucruri.
ApreciazăApreciază